Questfield International College, între lipsa confidențialității și escaladarea bullyingului

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită intervenții bine structurate și documentate pentru a proteja elevii și a asigura un climat educațional sigur și echitabil. În absența unor răspunsuri instituționale clare, consecințele pot afecta profund bunăstarea emoțională și dezvoltarea copiilor implicați.

Questfield International College, între lipsa confidențialității și escaladarea bullyingului

Investigația redacției relevă o situație semnalată de familie în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde un caz de bullying sistematic, ce s-a desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, a fost raportat prin multiple sesizări scrise adresate conducerii și cadrelor didactice. Documentele puse la dispoziție indică o lipsă a unor măsuri instituționale concrete și documentate, precum și o gestionare predominant informală a situației. De asemenea, este evidențiată utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire, alături de presiuni asupra familiei copilului vizat, inclusiv mesaje ce pot fi interpretate ca îndemnuri la retragerea din unitatea de învățământ.

Contextul și semnalările privind bullyingul sistematic

Conform documentelor și corespondenței analizate, familia elevului a sesizat în mod repetat, prin emailuri oficiale și explicite, existența unor comportamente agresive constante în mediul școlar, manifestate prin jigniri zilnice, excludere socială și umiliri publice. Aceste incidente ar fi fost cunoscute de învățătoarea clasei și de conducerea instituției, însă din corespondență nu rezultă existența unor răspunsuri scrise sau a unor măsuri clare, documentate și urmărite în timp.

Relatările familiei indică că, în ciuda sesizărilor, bullyingul s-ar fi intensificat, incluzând episoade de stigmatizare pe criterii medicale, ceea ce amplifică gravitatea situației. În lipsa unor intervenții oficiale concrete, familia reclamă o deplasare a responsabilității către aceasta, iar situația ar fi fost uneori calificată de instituție drept „dinamică de grup” sau „probleme de adaptare”, exprimări care pot conduce la minimalizarea fenomenului.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

Un aspect central al situației semnalate este folosirea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, exprimată prin sintagma „crize de epilepsie”, menită nu să protejeze, ci să ridiculizeze și să marginalizeze elevul în cadrul colectivului. Specialiști consultați de redacție consideră această practică drept o formă gravă de violență psihologică, care afectează identitatea și stima de sine a copilului.

Documentele și mărturiile disponibile nu indică acțiuni ferme sau proceduri instituționale pentru prevenirea sau combaterea acestei forme de stigmatizare, iar răspunsurile primite de familie sunt descrise ca fiind în principal verbale și generale, fără consecințe practice. Astfel, stigmatizarea medicală pare să fi fost tolerată într-un mediu care, conform profilului public al Școlii Questfield Pipera, ar trebui să asigure siguranță și dezvoltare armonioasă.

Răspunsul instituțional: absența documentării și intervențiilor formale

Din analiza corespondenței și a documentelor puse la dispoziție rezultă că sesizările scrise ale familiei nu au fost urmate de decizii administrative clare, planuri de intervenție sau măsuri sancționatorii asumate oficial. Intervențiile instituției s-au limitat la discuții verbale, fără procese-verbale sau alte forme de documentare care să permită monitorizarea și evaluarea eficacității măsurilor luate.

Acest mod de gestionare minimalizează gravitatea sesizărilor și creează o zonă de ambiguitate în care responsabilitatea nu poate fi stabilită obiectiv. Conform relatărilor, această abordare a contribuit la escaladarea fenomenului și la deteriorarea climatului educațional, în detrimentul copilului vizat.

Confidențialitatea informațiilor și presiunile asupra familiei

Familia a solicitat în mod expres și repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor divulgării acestora în mediul școlar. Totuși, documentele și relatările indică faptul că aceste solicitări nu au fost urmate de măsuri concrete de protecție a confidențialității, iar informațiile ar fi ajuns în circuitul intern al școlii, generând presiuni asupra copilului, care a fost confruntat public cu demersurile efectuate de părinți.

Specialiștii consultați subliniază că astfel de aspecte pot constitui o presiune psihologică instituțională și pot afecta negativ percepția copilului asupra mediului educațional, inclusiv relațiile sociale din cadrul clasei.

Momentul-cheie: poziția fondatoarei și impactul său instituțional

Un element central în analiza situației este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în cadrul unui dialog direct cu familia, ar fi exprimat ideea că, în cazul în care situația nu este acceptată, familia este liberă să părăsească instituția, prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Acest răspuns, relatat de familie și analizat editorial, poate fi interpretat ca o deplasare a discuției de la necesitatea protecției copilului către considerente contractuale și economice, într-un moment în care sesizările au fost repetate și documentate pe o perioadă îndelungată. Până la momentul publicării, conducerea școlii nu a transmis un punct de vedere scris care să confirme sau să infirme această relatare.

Documentul formal și limitele sale în gestionarea situației

Reacția instituțională la sesizările scrise ale familiei s-a concretizat, potrivit documentelor, printr-un formular intitulat Family Meeting Form, un document informal care consemnează existența unei discuții, dar care nu stabilește responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete de implementat.

Comparativ cu standardele administrative uzuale, acest formular nu oferă trasabilitate și asumare oficială, ceea ce ridică semne de întrebare privind eficiența și seriozitatea intervenției în cazul unei situații cu potențial grav, cum este bullyingul sistematic și stigmatizarea medicală.

Implicarea tardivă a conducerii și reacția la presiunea juridică

Potrivit informațiilor puse la dispoziție, implicarea directă a fondatoarei Fabiola Hosu în gestionarea situației a intervenit abia după mai bine de opt luni, în contextul notificărilor transmise de echipa juridică a familiei. Această întârziere ridică întrebări asupra criteriilor după care instituția declanșează reacții ferme, evidențiind o posibilă prioritizare a aspectelor juridice în detrimentul celor educaționale.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

• Sesizările repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală nu au fost urmate de măsuri documentate și asumate oficial.
• Lipsa unui cadru procedural clar a condus la o gestionare preponderent informală, fără trasabilitate și responsabilitate verificabilă.
• Confidențialitatea informațiilor sensibile nu a fost protejată conform solicitărilor familiei, generând presiuni suplimentare asupra copilului.
• Poziționarea verbală atribuită fondatoarei sugerează o abordare instituțională orientată spre evitarea conflictului prin excluderea mascată a familiei afectate.
• Intervenția concretă și documentată a conducerii a survenit tardiv, în contextul presiunilor juridice.

În lumina celor prezentate, cazul semnalat la Școala Questfield Pipera ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție a elevilor, transparența decizională și responsabilitatea instituțională în fața fenomenelor de bullying repetat și stigmatizare. Absența unor reacții scrise și asumate, precum și a unor măsuri clare și urmate în timp indică un potențial eșec al instituției în a-și respecta misiunea declarată de asigurare a unui mediu educațional sigur și incluziv.

Pentru o informare completă asupra cazului, redacția recomandă consultarea investigației originale publicate pe EkoNews.ro.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro